Zarva mare pe forum... un catelus cazut intr-un canal. Dupa marea mobilizare de forte piuitul a fost scos si s-a pus problema ce facem cu mama lui. http://www.animale.ro/forum/showthread.php?t=46525
Mama a fost sterilizata cu ajutorul Vier Photen (a trebuit tranchilizata). Asta este vestea buna. vestea proasta este ca puii sunt toate 4 fete si toate speriate. Asa ca distractia cu tranchilizarea, prinsul, sterilizatul se va repeta cat de curand.
marți, 17 februarie 2009
luni, 16 februarie 2009
Catel cu demodecie
Unul dintre cateii pe care ii hranesc este foarte batran, are probleme cu un ochi si are demodecie (raie mai pe romaneste) intr-o stare foarte avansata. De 3 luni este pe tratament pentru raie si inca mai are de luptat cu asta. Este foarte batran si pielea lui isi revine greu. Dar i-au trecut ranile de pe spate. Oricum arata mai bine.
PS: Catelul este foarte reticent la atingeri si nu am putut sa il prind si sa il duc la consult, asa ca doctorul l-a consultat cu ajutorul tehnologiei moderne...pozele :))
Dupa vreo 3 luni de tratament cu Ivermectina... era ceva mai bine, dar brusc i-au mai aparut cateva rani pe spate.
joi, 12 februarie 2009
Aventuri in Salajan
Nimic spectaculos aici. 2 fete la sterilizat cu retur a doua zi. 03.02.2009. Preluate de aici: http://www.animale.ro/forum/showthread.php?t=44450&page=2
Poze facute la intoarcere acasa:
-somnul de frumusete in masina
- am ajuns deja?
- ce soooomn imi e...
- un pisu repede
- oare ce mi-au facut astia??
7 fratiori
Circ mare cu strangatorii de catei. Am sterilizat intr-un loc 4 fete si am gasit 7 pui. Pe langa ce am enumerat deja, mai erau si vreo 7 baieti. Minunat loc... flamanzi, cu oase rupte, unii chiar rahitici, unul cu un defect din nastere (fara mandibula), altul orb si tot asa. Asta se intampla in octombrie 2008.
2 dintre puiuti (o fata si un baiat) au avut noroc sa ii adopte cineva, iar acum sunt pe langa Snagov. Pe fata am vazut-o acum 2 saptamani cand a venit la sterilizat. Ea a ramas mica de inaltime, in schimb baiatul am inteles ca e de trei ori cat ea.
Fata este cea roscata, iar baiatul este maroniu.
Imediat dupa adoptia celor 2, eram cu restul la cabinet, otraviti. Atunci au murit 2 fete. Mai erau 3 supravietuitori. In decembrie, au mai murit inca 2. Nu stiu din ce cauza, persoana de acolo mi-a spus doar ca i-a gasit morti in curte. Ei au fost:
Fata alb cu roscat
Fata crem
2 dintre puiuti (o fata si un baiat) au avut noroc sa ii adopte cineva, iar acum sunt pe langa Snagov. Pe fata am vazut-o acum 2 saptamani cand a venit la sterilizat. Ea a ramas mica de inaltime, in schimb baiatul am inteles ca e de trei ori cat ea.
Fata este cea roscata, iar baiatul este maroniu.
Imediat dupa adoptia celor 2, eram cu restul la cabinet, otraviti. Atunci au murit 2 fete. Mai erau 3 supravietuitori. In decembrie, au mai murit inca 2. Nu stiu din ce cauza, persoana de acolo mi-a spus doar ca i-a gasit morti in curte. Ei au fost:
Fata alb cu roscat
Fata crem
Baiat negru cu alb
Si supravietuitorul- un baiat alb cu pete crem:
4 Alba-ca-Zapada
Ele sunt 4 fete gasite in Gara Baneasa. Am ajuns acolo cu alte treburi (sterilizari) si am dat peste ele. Din fericire, toate sunt acum la casa noua: 2 in Salajan, 1 in Snagov si 1 la Unirii. Sper ca toate sa fie bine si sa creasca mari si frumoase.
Tenis
Ei sunt o parte din cateii mei de la terenurile de tenis. Ne vedem destul de rar si cand ne vedem este o bucurie atat de mare pe capul nostru. Este imposibil sa le rezist si este la fel de imposibil sa plec vreodata curata de la ei.
2. Sora Carlei:
3. Si fratele Carlei, pe numele lui Blanosul:
(Ii vad rar pentru ca le las la paznici macare pentru toata saptamana si trec doar in weekend).
Carla (botezata dupa Carla Bruni). Cand am dus-o la doctor m-a intrebat cum o cheama ca sa o treaca in carnet. Iar pe atunci era marea framantare mondiala cu presedintele care se insoara cu tanti fotomodela. E fata, e bruneta, e un picut cam mica de inaltime, dar am zis ca merge Carla.
1. Carla
2. Sora Carlei:
3. Si fratele Carlei, pe numele lui Blanosul:
Si alti catei de la tenis:
4. Baiat
5. Baiat
Sara
Intr-o zi ajung la servici si ...suparare mare. Se auzea un planset de pui. Enervata ("care dracu a mai lasat pui pe aici"), crezand ca sunt mai multi dupa zgomot, ma duc sa cercetez. Si dau de o domnisoara nelinistita si suparata ca cineva a inchis-o intr-un mic tarc. Aflu ca a adus-o o tanti care pazeste usa de la intrare pentru ca a facut pui cateaua ei si, evident, nu poate sa ii tina (De ce va lasati catelele sa faca pui daca nu ii vreti, oameni nebuni??). O parte i-a dat, dar a ramas asta mica.
Era atat de innebunita sa fie cu lume in preajma ei. Cand am dus-o la doctor era extaziata ca s-a jucat lumea cu ea. Ea este singurul catel pe care l-am vazut sa dea din coada cand i se ia temperatura sau i se face injectie. Am tinut si de ea si de coada ca nu iasa termometrul :))
Si Sara la 6 luni impreuna cu Toto:
Era atat de innebunita sa fie cu lume in preajma ei. Cand am dus-o la doctor era extaziata ca s-a jucat lumea cu ea. Ea este singurul catel pe care l-am vazut sa dea din coada cand i se ia temperatura sau i se face injectie. Am tinut si de ea si de coada ca nu iasa termometrul :))
Dupa o perioada de cateva saptamani in care a stat la un cuplu acasa (nu au putut sa o tina pentru ca erau toata ziua plecati la servici, iar locul era stramt), am gasit-o pe Alina. Si Alina a luat-o la ea acasa. Acum Sara are curte, nu mai sta singura, are si partener de joaca. Si s-a facut cat o vitica. Frumoasa viata...
Sara mica la 3 luni:
Si Sara la 6 luni impreuna cu Toto:
Astept cu nerabdare pozele de la 9 luni :))))
Poveste cu happy end
El este Didutu. Asa incepeau toate anunturile cu el. Cel mai indragit dintre catei. El este.
Inceputul povestii noastre a fost odata cu mutarea sediului dintr-o locatie in alta. La noua locatie ne astepta el. Toti colegii l-au placut. Foarte multi veneau cu mancare de acasa pentru el. Nasa lui este o colega, iar Didutu este numele pestisorului din reclama la Tide. Toate bune si frumoase, pana cand l-am gasit spanzurat in niste laturi. Din pacate in sediul nou nu suntem singuri. La parter sunt proprietarii cu cantina lor (ei ii spun sala de conferinte si nunti). Eu zic totusi ca denumirea de cantina sau nunti la cort tipice pentru manelisti ar fi mai buna. Si ei au hotarat ca nu vor catei in zona pentru ca "nu mai vin clientii sa manace acolo". Planul a fost sa puna cateva laturi atarnate de gard si sa ii prinda. Sa prinda haita de catei (2 la numar) care le speriau clientela :))
In seara in care l-am gasit pe Didu acolo, l-am eliberat repede ca se strangea singur de gat si l-am luat acasa. Am petrecut 3 luni minunate plimbandu-ne in parc in fiecare seara, mergand cu masina, Cora era extaziata sa se joace cu Didu. Dar, cum eu ajung tarziu acasa si nu aveam cum sa ma ocup de el asa cum ar trebui, am inceput sa pun anunturi cu el.
A sunat o doamna si m-am intalnit cu ea intr-o sambata in parc sa vad cum e, cine e, ce face, cum se poarta cu Didut. Nu il dadeam oricui. Si woow, doamna aceasta pe nume Mihaela era surprinzatoare. Si-a luat concediu saptamana urmatoare ca sa stea acasa cu baiatul pana se obisnuieste, ii gateste tot felul de lucruri, ii da vitamine preventiv, il plimba cu orele in fiecare zi. Singura problema a fost ca Didut nu era obisnuit sa doarma in pat (eu am fost mai dura cu el: putea sa doarma pe canapea cel mult si stia ca in pat nu are voie) si a durat ceva pana l-a convins sa se urce in pat :)))) A stricat educatia baiatului.
El este succesul meu cel mai mare in materie de adoptii. Am fost si in vizita la el si am plecat tare linistita vazand ca s-a acomodat perfect si ca este fericit si un maaare alintat. Nu am ce sa ii doresc mai mult decat sanatate si viata lunga.
Didut cu tunsoare de terrier:
Inceputul povestii noastre a fost odata cu mutarea sediului dintr-o locatie in alta. La noua locatie ne astepta el. Toti colegii l-au placut. Foarte multi veneau cu mancare de acasa pentru el. Nasa lui este o colega, iar Didutu este numele pestisorului din reclama la Tide. Toate bune si frumoase, pana cand l-am gasit spanzurat in niste laturi. Din pacate in sediul nou nu suntem singuri. La parter sunt proprietarii cu cantina lor (ei ii spun sala de conferinte si nunti). Eu zic totusi ca denumirea de cantina sau nunti la cort tipice pentru manelisti ar fi mai buna. Si ei au hotarat ca nu vor catei in zona pentru ca "nu mai vin clientii sa manace acolo". Planul a fost sa puna cateva laturi atarnate de gard si sa ii prinda. Sa prinda haita de catei (2 la numar) care le speriau clientela :))
In seara in care l-am gasit pe Didu acolo, l-am eliberat repede ca se strangea singur de gat si l-am luat acasa. Am petrecut 3 luni minunate plimbandu-ne in parc in fiecare seara, mergand cu masina, Cora era extaziata sa se joace cu Didu. Dar, cum eu ajung tarziu acasa si nu aveam cum sa ma ocup de el asa cum ar trebui, am inceput sa pun anunturi cu el.
A sunat o doamna si m-am intalnit cu ea intr-o sambata in parc sa vad cum e, cine e, ce face, cum se poarta cu Didut. Nu il dadeam oricui. Si woow, doamna aceasta pe nume Mihaela era surprinzatoare. Si-a luat concediu saptamana urmatoare ca sa stea acasa cu baiatul pana se obisnuieste, ii gateste tot felul de lucruri, ii da vitamine preventiv, il plimba cu orele in fiecare zi. Singura problema a fost ca Didut nu era obisnuit sa doarma in pat (eu am fost mai dura cu el: putea sa doarma pe canapea cel mult si stia ca in pat nu are voie) si a durat ceva pana l-a convins sa se urce in pat :)))) A stricat educatia baiatului.
El este succesul meu cel mai mare in materie de adoptii. Am fost si in vizita la el si am plecat tare linistita vazand ca s-a acomodat perfect si ca este fericit si un maaare alintat. Nu am ce sa ii doresc mai mult decat sanatate si viata lunga.
Didut cu tunsoare de terrier:
Si Didutu natural (aduce un pic a oaie):
miercuri, 11 februarie 2009
Catel lovit de masina
Intr-o seara, mai exact pe 4 decembrie, primesc un telefon care ma anunta ca exista un catel lovit de masina pe langa Sofitel si nu are cine sa il duca la doctor. Arata cam rau catelul, nu se misca, era plin de sange. Am ajuns la doctor si a fost unul dintre putinele cazuri fericite in care un catel scapa dupa o lovitura de masina. Si scapa intreg. A stat cateva zile internat, iar acum este in grija Asociatiei ROBI.
In rest am o groaza de povestioare despre catei loviti de masina si care nu au supravietuit. Primul de acest gen a fost acum mult timp, cred ca 1 an si ceva. Era o fetita mica de vreo 2 luni pe care a lasat-o careva laolalta cu una din gastile mele de catei. Si intr-o seara cand am plecat de la servici, am auzit-o ca plange. Daduse o masina peste ea. Era 9 seara, cabinetul inchis, nu am stiut ce sa fac cu ea. Am luat-o acasa cu gandul ca a doua zi, la prima ora voi fi cu ea la medic. Toata noaptea am stat cu ea in brate. Cum o puneam jos, incerca sa se miste, nu putea si incepea sa planga. Doar la mine in brate statea cuminte... A doua zi am aflat ca are bazinul facut zob si piciorusele din spate la fel. Nu a mai putut fi salvata.
Cu alti catei nici macar nu am reusit sa ajung la cabinet. Au murit pe loc. Aseara un catel a murit pe Splai. Cine stie asta? Eu si cu cei de la Rebu care vor face curat si ii vor arunca trupusorul. Si probabil si cel care a dau cu masina peste el. Era seara, cam intuneric. Eu totusi am vazut cum la 2 benzi distanta, un pic in fata mea, un catel este lovit de masina. Am fost singura care a oprit... Stiu ca se intampla, dar nu a avut nici o tentativa sa puna frana, nu a oprit, nu s-a uitat in urma. Tipic. M-am dus, avea ultimile spasme inainte de moarte, nu avea puls, a incetat sa respire. L-am luat de strada si l-am pus pe marginea trotuarului. Nu am mai putut sa fac minic. Era fata si a apucat sa traiasca vreo 3 luni.
La cei de mai sus se adauga multi alti catei si pisici toti calcati de masina, mare parte din ei morti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)