Intr-o zi de vineri, eu la BILLA facand aprovizionarea pentru weekend. Vreo 3 saci de 10 kg. Un casier tanar care mustaceste la mine... Nu stia cum sa ma intrebe ce fac eu cu atata mancare. Intr-un final incepe dialogul:
- Va ajunge foarte mult timp mancarea asta.
- Da, vreo 2 zile.
- Vaaai, dar cati catei aveti?
- Destui... vreo 40.
(Face niste ochi imensi si simt nevoia sa explic)
- Dar nu sunt toti intr-un loc. Sunt imprastiati pe langa servici.
(Si partea cea mai tare)
- Dar nu aveti pe ce sa dati banii?
- Nu (pe un ton sec plus privirea incruntata)
De ce casierul de la Billa este interesat de finantele mele si pe ce le cheltuiesc? Eu il intreb pe el ce isi cumpara si pe ce cheltuie banii? Nu. Ma intereseaza pe mine daca ii da pe carti, imbracaminte, gagici, bere, filme porno sau mai stiu eu ce? Evident nu.
Daca eram in aceeasi situatie si in loc de saci de mancare (marea extravaganta) cumparam un LCD de vreo 40 de milioane... starneam admiratia celor din jur si era un lucru perfect normal si comun. Daca foloseam banii pe care in prezent ii cheltui cu cateii/ pisicile sa imi cumpar in fiecare luna o geanta sau o pereche de pantofi... eram mai normala? Ma incadram in strandardele de normalitate ale casierului de la Billa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu