Joi, 19 martie la ora 8 dimineata ma suna un vecin sa imi spuna cum ca la el la munca, in zona Pipera-Tunari, e un cocker bolnav care nu mananca de 3 zile. Am fost sa il iau (tot imi repetam in minte cum il voi lua, il voi duce la doctor si il returnez exact din acelasi loc de unde l-am luat).
Am gasit o carpa de catel, l-am tras afara din cutie lui de carton unde l-au gazduit cei de acolo, l-am urcat in masina si hai cu el la doctor. Am stat cu el la perfuzie 2 ore. Era slabit, trist, ii curgeau ochisorii, respira greu. Concluzia: ce am eu de joi incoace la mine acasa? Ha... un coker minunat.
Este atat de lipicios si se bucura atat de tare cand il baga cineva in seama, incat nu ai cum sa nu il indragesti. Il cheama Cookie, are 3 ani, este baiat, micut si firav. Si-a revenit bine (pur si simplu nu i-a priit viata de strada). Este vesel, ne plimbam pe afara de fiecare data cand avem un pic de timp, s-a integrat perfect intr-o casa unde mai exista alte 2 animalute, un catel si o pisica.
Cand vin acasa da ture de bucie si alerga in jurul meu, iar dupa vreo 10 cercuri se pune la mangaiat. Si sta cu capul intins, cocotat pe mine sa il mangai. Este placerea suprema pentru el, inchide ochii, ia o fata de catel extaziat si il vezi cum se prelinge pana cade :)).
Este un catel educat, foarte vesel, afectuos, merge in lesa, vine cand il chemi, doarme unde il pui... e minunat catelul asta. Acum caut un stapan la fel de minunat pentru el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu